Bubbles

Did you ever get the feeling you are living in a bubble? Everyone around you mostly agrees with you, likes the same movies, has the same dream holiday and buys clothes from the same stores. Until one day you wonder where did everybody else go.

This pretty much sums up our virtual life on social media. Algorithms make us comfortable.

The term “filter bubble” was coined by Eli Pariser in 2011 (listen to his TED talk here) and has since sparked debate on the ethics behind tailoring our search results and news feed for us, implicitly, not explicitly (meaning not by direct choice when we set up our accounts). Are people blinded by their own past choices and clicks? Or is this a matter of self-inflicted isolation?

One can argue and prove that algorithms have a minimal effect on what information people are exposed to (like the study “Burst of the Filter Bubble? Effects of personalization on the diversity of Google News”, by Mario Haim, Hans-Bernd Brosius and Andreas Graefe). The fact still remains that what you don’t know, doesn’t hurt you (directly at least). The bottom line is that companies make money and political parties get ahead while using social media and search engines. You can’t really blame them, that’s their goal. The problem arises when this happens using false information and manipulating the truth.

People will by default like to be in circles similar to themselves and yes, they benefit from a personalized web, to some degree. The matter leaves us with one important task: to open our eyes, practice awareness and have a filtering algorithm of our own.

The ones who manipulate information and data to their benefit are waiting for an audience. Do yourself a favor and skip that show.

About resilience. What I learned from my orchid

orchidSome time ago I accidentally broke the growing stem of one of my orchids. I felt so sad because I thought that it had been trying so hard to grow and all that energy would now go to waste because an outside factor made its purpose disappear.

I started thinking about how this parallels with our existence. Sometimes you do all the right things : set a goal, make a plan, follow through and suddenly you find that because of something unforeseen you have to stop. Even sadder, right? You can say that this is the risk we are taking when starting something new – there’s always a possibility of failure even when we give 100%+.

What happened to my orchid later on? Well, surprise, surprise, the broken stem started growing again. True, it was a bit smaller in diameter and I thought it did not stand much chance. However in a few weeks it grew tall and strong and flower buds appeared. How amazingly beautiful!

Coming back to the parallel I first made, this was the best lesson possible. Sure, failure happens, we get sidetracked at times, but as long as we commit and know in our heart and mind that the goal we had set is what is right, then we will find a way to accomplish it. It is not failure when you learn and grow stronger!

Even if motivation seems hard to come by, look around you and you will find inspiration in the most unlikely of places (like your flower shelf).

3 filme care te fac să îți reconsideri realitatea

Un film bun, ca orice formă de artă, este cel care îți deschide o perspectivă nouă asupra realității.

Dintre sutele de filme pe care le-am văzut am câteva la care revin mereu din diverse motive. Cele trei de mai jos sunt cele care mă ajută să îmi pun întrebări.

Jeux d’enfants (2003, cu Marion Cotillard, Guillaume Canet) – filmul perfect pentru zilele când găsești viaţa reală prea plictisitoare. Jocul dus la extrem de Sophie și Julien, împletit cu povestea lor de dragoste, este redat minunat, te face să uiți de probleme și îți amintește de copilărie. Fără a fi siropos și comercial, mesajul este unul hedonist, presărat cu comportamente antisociale, care șochează pentru a amuza și deconecta de la gândurile de zi cu zi.

Devil’s Advocate (1997, cu Charlize Theron, Al Pacino, Keanu Reeves) – am revăzut filmul acesta în momentele în care aveam nevoie de un impuls. Este o poveste despre putere și despre ce sunt oamenii capabili să facă pentru a o obține. Ți se amintește să nu uiți cine ești și în ce crezi, chiar dacă ai parte de un succes năucitor.

Fight Club (1999, cu Brad Pitt, Edward Norton) – o altă fugă de realitate, de data asta fiind tema centrală a filmului. Ca și romanul lui Chuck Palahniuk, este plin de replici numai bune de ținut minte și de citat, despre revolta împotriva consumerismului și constrângerilor sociale. Povestea are un ritm energic, te trezeşte din comoditate și eu o găsesc extrem de motivantă. Recomand și cartea, înaine de a vedea filmul.

Oricare ar fi preferatul vostru, vă doresc să găsiți mesajul care vi se potrivește.

Puterea cuvintelor

Îmi place să am un discurs articulat, să spun ce cred şi să dau glas gândurilor mele. Îi admir pe cei care fac la fel. Am realizat însă că nu este ușor. Lucrez constant la a găsi echilibrul pe care îl oferă comunicarea asertivă.

Consider că modul în care ne exprimăm și comunicăm oglindește ce fel de om suntem și cât succes avem.

Cuvintele au o putere nemăsurată. Ne formează imaginea asupra lumii, ne influenţează starea de spirit, pot face rău și pot manipula, dar pot și câștiga inimi sau pot deschide uși.

Spune cu voce tare, nu doar în gând. Cântărește-ți vorbele astfel încât să îți deservească planurile, dar să nu distrugă legături.

De câte ori ai ratat momentul pentru un compliment sau o vorbă bună?

Mai mult, de câte ori ai spus ceva la mânie și apoi ai fi dat orice să retragi?

Toți oamenii își doresc să fie fericiţi. Indiferent de cum arată pentru ei fericirea, au acest lucru în comun. O dată ce realizezi asta ți se deschid gândurile către o mai profundă înțelegere a lumii. Sună pompos? Poate, dar de prea multe ori complexele de superioritate sau de inferioritate stau în calea unei comunicări deschise și reușite.

Reguli de comunicare sunt nenumărate, dar iată-le pe cele pe care le folosesc eu cel mai des și am constatat că dau rezultate:

⁃ realizează că ești egal cu interlocutorul tău (nici inferior, nici superior)

⁃ vorbește cu respect (pentru celălat, dar și pentru tine) și înțelegere

⁃ dacă simți că te enervezi/emoționezi și știi că asta îți afectează discursul, trage aer adânc în piept sau ia o pauză

⁃ evită generalizările (de tipul: “niciodată nu faci X”), mai mult ca sigur nu sunt adevărate.

Spor la vorbă!

Despre desen: este făcut de mine, “Freestyle în acuarelă”

Ceilalţi

oameni corinanegriuc Photo credits: Corina Negriuc

Una dintre cele mai puternice strategii psihologice este “noi versus ceilalţi”. Cel mai des este folosită în politică (pentru un exemplu recent vezi curentul de extremă dreapta ce se face tot mai tare auzit în Europa şi în SUA), însă funcţionează şi în viaţa privată.

De multe ori gândeşti în termeni de noi şi ceilalţi când te referi la familie, cerc de prieteni, firma ta sau job şi restul lumii. Te ajută să întăreşti convingeri pozitive despre tine şi cei apropiați printr-o comparaţie de cele mai multe ori negativă (suntem mai buni, ei nu ştiu ce vorbesc, produsul nostru face şi x, nu doar y).

Ceea ce nu e foarte evident este că cercul “noi” este variabil ca dimensiune în funcţie de cum vrem să ne definim la momentul respectiv. Poate fi vorba despre o familie care are nevoie să îşi valideze modul de creştere a copilului sau despre un manager care vrea să îşi motiveze echipa. Sau poate fi vorba de un grup mare de persoane care îşi defineşte vizunea prin excluderea celorlalte şi etichetarea acestora ca fiind maligne (extremişti, bigoţi, rasişti etc).

De câte ori folosiţi voi sau observaţi în jurul vostru aplicarea acestei strategii?Acest articol nu este în favoarea sa, ci vă invită la următorul exerciţiu de imaginaţie: Ce se întâmplă atunci când “noi” se transformă în “eu”?

Sunt momente în viaţă când realizăm că doar prin propriile forţe putem depăşi o situaţie dificilă, când nu mai avem alţi semeni prin care să ne întărim convingerile. Pentru aceste momente merită să te pregăteşti pentru că atunci această strategie te poate ajuta sau te poate doborî. O persoană care mai tot timpul are nevoie de alţii pentru a se defini (fie prin asemănare, fie prin contrast) este vulnerabilă în faţa provocărilor pentru că unele decizii necesită curajul de a fi luate fără nevoia de validare.

Este mai rău sa nu faci nimic decât să faci un pas greşit – din greşeli învăţăm, din pasivitate nu prea. Pe mulţi îi vedem blocaţi, asteptând ceva…de la ceilalţi care nu devin “noi”.Pentru a folosi în avantajul nostru situaţiile în care suntem singuri sau avem nevoie sa fim singuri, cel mai uşor este să ne cunoaştem calităţile şi cum ne-au ajutat ele în trecut, să apelăm la memorie pentru a avea încredere în propriile forţe. Putem apela şi la punctele slabe, cum am depăşit momente grele în ciuda lor?

În concluzie, “ceilalţi” au puterea pe care “noi” îi lăsăm să o aibă. Îndrăzneşte să te defineşti la singular.

Începutul

Cred în puterea schimbului de idei. Cred și într-o lume mai bună, unde oamenii își construiesc viaţa cu mintea clară și deschisă.

Acesta nu este un blog cu reţete de succes, nici nu este un loc pentru polemici goale de sens sau bârfe. Este un loc virtual în care vă încurajez să vă gândiți la “the big picture”, unde îmi transpun ideile pentru a încuraja altele. Din idei se nasc acțiuni.

Libertate, putere, fericire…cuvinte mari care ne plac, dar care sunt de multe ori valori greu de atins. Scopul acestui blog este să inspire acțiuni care împlinesc vise.

Succes nouă!

puntacana_corinanegriucPhoto credits: Corina Negriuc