Puterea cuvintelor

Îmi place să am un discurs articulat, să spun ce cred şi să dau glas gândurilor mele. Îi admir pe cei care fac la fel. Am realizat însă că nu este ușor. Lucrez constant la a găsi echilibrul pe care îl oferă comunicarea asertivă.

Consider că modul în care ne exprimăm și comunicăm oglindește ce fel de om suntem și cât succes avem.

Cuvintele au o putere nemăsurată. Ne formează imaginea asupra lumii, ne influenţează starea de spirit, pot face rău și pot manipula, dar pot și câștiga inimi sau pot deschide uși.

Spune cu voce tare, nu doar în gând. Cântărește-ți vorbele astfel încât să îți deservească planurile, dar să nu distrugă legături.

De câte ori ai ratat momentul pentru un compliment sau o vorbă bună?

Mai mult, de câte ori ai spus ceva la mânie și apoi ai fi dat orice să retragi?

Toți oamenii își doresc să fie fericiţi. Indiferent de cum arată pentru ei fericirea, au acest lucru în comun. O dată ce realizezi asta ți se deschid gândurile către o mai profundă înțelegere a lumii. Sună pompos? Poate, dar de prea multe ori complexele de superioritate sau de inferioritate stau în calea unei comunicări deschise și reușite.

Reguli de comunicare sunt nenumărate, dar iată-le pe cele pe care le folosesc eu cel mai des și am constatat că dau rezultate:

⁃ realizează că ești egal cu interlocutorul tău (nici inferior, nici superior)

⁃ vorbește cu respect (pentru celălat, dar și pentru tine) și înțelegere

⁃ dacă simți că te enervezi/emoționezi și știi că asta îți afectează discursul, trage aer adânc în piept sau ia o pauză

⁃ evită generalizările (de tipul: “niciodată nu faci X”), mai mult ca sigur nu sunt adevărate.

Spor la vorbă!

Despre desen: este făcut de mine, “Freestyle în acuarelă”

Ceilalţi

oameni corinanegriuc Photo credits: Corina Negriuc

Una dintre cele mai puternice strategii psihologice este “noi versus ceilalţi”. Cel mai des este folosită în politică (pentru un exemplu recent vezi curentul de extremă dreapta ce se face tot mai tare auzit în Europa şi în SUA), însă funcţionează şi în viaţa privată.

De multe ori gândeşti în termeni de noi şi ceilalţi când te referi la familie, cerc de prieteni, firma ta sau job şi restul lumii. Te ajută să întăreşti convingeri pozitive despre tine şi cei apropiați printr-o comparaţie de cele mai multe ori negativă (suntem mai buni, ei nu ştiu ce vorbesc, produsul nostru face şi x, nu doar y).

Ceea ce nu e foarte evident este că cercul “noi” este variabil ca dimensiune în funcţie de cum vrem să ne definim la momentul respectiv. Poate fi vorba despre o familie care are nevoie să îşi valideze modul de creştere a copilului sau despre un manager care vrea să îşi motiveze echipa. Sau poate fi vorba de un grup mare de persoane care îşi defineşte vizunea prin excluderea celorlalte şi etichetarea acestora ca fiind maligne (extremişti, bigoţi, rasişti etc).

De câte ori folosiţi voi sau observaţi în jurul vostru aplicarea acestei strategii?Acest articol nu este în favoarea sa, ci vă invită la următorul exerciţiu de imaginaţie: Ce se întâmplă atunci când “noi” se transformă în “eu”?

Sunt momente în viaţă când realizăm că doar prin propriile forţe putem depăşi o situaţie dificilă, când nu mai avem alţi semeni prin care să ne întărim convingerile. Pentru aceste momente merită să te pregăteşti pentru că atunci această strategie te poate ajuta sau te poate doborî. O persoană care mai tot timpul are nevoie de alţii pentru a se defini (fie prin asemănare, fie prin contrast) este vulnerabilă în faţa provocărilor pentru că unele decizii necesită curajul de a fi luate fără nevoia de validare.

Este mai rău sa nu faci nimic decât să faci un pas greşit – din greşeli învăţăm, din pasivitate nu prea. Pe mulţi îi vedem blocaţi, asteptând ceva…de la ceilalţi care nu devin “noi”.Pentru a folosi în avantajul nostru situaţiile în care suntem singuri sau avem nevoie sa fim singuri, cel mai uşor este să ne cunoaştem calităţile şi cum ne-au ajutat ele în trecut, să apelăm la memorie pentru a avea încredere în propriile forţe. Putem apela şi la punctele slabe, cum am depăşit momente grele în ciuda lor?

În concluzie, “ceilalţi” au puterea pe care “noi” îi lăsăm să o aibă. Îndrăzneşte să te defineşti la singular.